Sunt zile in sir de cand in rutina zilnica a vietii noastre a aparut un element nou, absolut obligatoriu, daca nu chiar obsedant: criza refugiatilor. Nu cred ca de la al doilea razboi mondial si pana acum s-a mai intamplat ceva de proportii atat de mari la nivel social in plan european. Si nu cred ca undeva pe planeta s-a mai intamplat vreodata in istorie o atat de mare translocare (n-o sa-i spun migratie) de populatie de pe un continent pe alt continent , presupunand convietuirea ulterioara a unor popoare de religii diferite si asta intr-un timp relativ scurt. Daca stie cineva un fenomen asemanator, il rog sa ne spuna, eu nu stiu. Insist pe aspectul religiilor diferite, pentru ca, oricat ne place sa credem tuturor pamantenilor ca religia in care ne-am nascut e una bazata pe respect, toleranta, iubire, compasiune, etc, etc, adevarul e ca religiile sunt cam intolerante. De asta au si existat prin lumea asta razboaie religioase. La fel de adevarat e ca unele religii sunt mai intolerante decat altele, dar n-o sa mai dezvolt aceasta idee, pentru ca ma face sa-mi amintesc de imaginea crestinilor arsi de gruparea Boko Haram in Africa si mi-am propus un text echilibrat, fara nervi.
Se pare ca pe oficialii europeni nu-i sperie deloc ideea de a ,,gazdui” probabil un milion sau mai mult de migranti pana la sfarsitul anului si multi altii in viitor. Doamna Merkel a anuntat ca Germania poate primi 800 000 de migranti. Foarte bine, de-a dreptul emotionant la nivel umanitar, dar …deocamdata e doar o intentie. Desi nu s-au ocupat inca cele 800 000 de locuri, stimatul domn Junker ne anunta pe europenii mai saraci, care ne uitam cu gurile cascate la asemenea declaratii, ca avem de primit niste ,,cote obligatorii” de migranti. E fix acelasi lucru cu a te lauda la cineva ca o sa-ti iei o casa de zeci de mii de euro, dupa care ii ceri sa-ti dea o mie de euro pana la o data neprecizata. Romanii au un cuvant foarte expresiv pentru a descrie o asemenea situatie: teapa !
Dar sa lasam calculele astea mizerabile (chiar sunt mizerabile cand ne referim strict la aceia care au fugit de frica mortii!). Ceea ce e imposibil de inteles e altceva: daca domnii si doamnele oficiali europeni tot vor sa-i primeasca, oricat ar fi de multi, de ce n-o fac ? Pentru ca oamenii astia vin de cateva luni de zile, si abia de vreo doua-trei zile au ajuns primii dintre ei in Germania. Suntem in anul 2015, nu ne mai deplasam pe cal sau magar, sau , si mai rau, pe jos. Pana au ajuns au trait ca animalele prin Grecia, prin Macedonia, prin Ungaria, calatorind zeci de kilometri pe jos, in conditii greu de imaginat(unii dintre noi avem frisoane la ideea de a pleca cu cortul in vacanta si cu masina, evident). Repet, cu siguranta nu sunt toti refugiati( hai sa fim seriosi), dar unii chiar sunt. Despre soarta lor scriu acum, strict a lor si toate geniile astea care le decid soarta nu par sa aiba vreo cat de vaga idee cum o fi pentru familiile disperate care trebuie sa stea sub cerul liber prin tabere improvizate, cu 2-3 copii mici la 9-10 grade noaptea. Acum cateva zile toata Europa plangea cu lacrimi de crocodil de soarta micutului Aylan, inecat in Mediterana. (Intre noi fie vorba, jurnalista turcoaica ce i-a facut pozele, intai l-a ,,aranjat” pentru poza, pentru maximum de efect artistic- deci la baza marii emotii, sta un fapt de un cinism abject). Acum, aceeasi Europa cu obrajii inca uzi de lacrimile varsate pentru Aylan, sta si calculeaza si imparte cote, in timp ce sute de copii mici dardaie de frig pe campuri, incat chiar nu ne mai miram de parintii aia adusi la isterie care rup cordoanele de politie si alearga ca disperatii spre mama Germanie si spre miloasa doamna Merkel.
Nu cred (si ca mine, mii de romani nu cred) ca e corect ca zeci de mii de oameni din Orientul Mijlociu sa ia cu asalt Europa, indiferent de motiv. Doar o catastrofa naturala ar fi putut justifica asa ceva, dar Orientul Mijlociu nu s-a scufundat in mare, e tot unde-l stiam pe harta. Dar, orice as crede eu si altii ca mine, acesti oameni sunt deja in Europa, nu s-a decis ca vor fi expulzati, ci gazduiti, asadar de ce lucrurile nu se misca ? De ce stau pe campuri? De ce sunt adusi la disperare? Exista vreun interes sa li se cultive din start ura pentru cei carora le cer ajutorul? Avem nevoie de dramatism, de tensiune, ne plictiseam fara ele ? Sau are un rost precis tocarea nervilor marunt-marunt prin mass media, incat dupa o vreme nimeni sa nu mai stie ce sa creada si cu totii sa nu mai vrem nimic, decat sa se termine intr-un fel sau altul?
Pentru ca lucrurile sa fie si mai haotice, auzim ca o data ajunsi in Germania, ei vor fi triati si cei care nu sunt refugiati vor fi trimisi de unde au venit. Bravos natiune, halal sa-ti fie ! Pai de ce trebuie sa se plimbe toti pana in Germania, la ,,triere”, n-ar fi un pic mai inteligent ca asta sa se faca prin Grecia sau chiar in Turcia ? Cred ca ar fi si mai ieftin, nu? Sau trebuie sa li se dea ocazia sa viziteze Europa, ca sa stie ce pierd cand pica examenul de triere si sa explodeze de suparare? (Poate n-am ales bine cuvantul ,,explodeze”, dar cu exploziile nu se stie niciodata, au prostul obicei sa fie imprevizibile). Ne-a apucat compasiunea, solidaritatea, iubirea neconditionata a aproapelui ? OK, daca-i ordin, cu placere. Dar atunci sa vedem si noi ca asta se intampla si nu altceva. Mie , ca cetatean european, nu-mi convine deloc sa ma mai simt europeanca atunci cand o jurnalista maghiara ii pune piedica unui tata care alearga cu copilul in brate si-i tranteste la pamant pe amandoi. Asta nu mai e civilizatia europeana, e vestul salbatic! Ni se spune ca jurnalista a fost data afara ; si ? cu ce schimba asta situatia ? I-a luat cineva de pe campuri sa-i puna intr-un tren sau intr-un avion ? Cine crede ca poate gazdui peste un milion de oameni , nu-si permite sa aloce niste garnituri de tren si sa termine cu spectacolul asta jalnic?
Nu, m-am razgandit, n-am abordat bine textul asta, trebuia sa incep cu inceputul: de ce au ajuns migrantii in Europa? Pentru ca la ei e razboi si organizatia Isis nu-i lasa sa traiasca in siguranta, adica ei, migrantii, trebuie ajutati. Mai logic de-atat nu se poate exprima, sper ca am raspuns corect la propria mea intrebare. De dragul logicii, al aritmeticii, al bunului simt comun si al minimei inteligente umane, mai am o intrebare: nu ar fi costat mai putini bani si mai putina suferinta a oamenilor nevinovati, sa fie salvati la ei acasa, sa se intervina impotriva celor cu statul Islamic? Cine sa intervina ? Nu stiu, nu sunt un inalt oficial european, eu sunt nimeni pe lume dintr-o tara – a n’spea roata la caruta europeana. Dar le putem intreba pe femeile din armata siriana care lupta impotriva Isis, au aparut stiri cu ele, cum ca ar fi repurtat si cateva victorii. Sa ne dea si noua, europenilor, niste lectii, sa ne antreneze, sa o consilieze , eventual, pe doamna Merkel, nu de alta, dar vine frigul si pana la integrarea celor 800 000 de refugiati (inca netriati!), or sa inceapa sa moara copiii aia pe campuri. Eu (si multi ca mine) nu intelegem toate resorturile, calculele, strategiile si deal-urile politice, ca suntem niste oameni simpli cu incredere in structurile de conducere. Din varful politicii oamenii simpli se vad ca mustele si nu sunt importanti decat la numaratoarea voturilor. Dar exista o superinteligenta a acestor ,,muste” votante, care se activeaza atunci cand e vorba de copii. Nu conteaza ai cui sunt. Copiii sunt copii, prima definitie care-ti vine in minte cand e vorba de un copil este aceea de ,,suflet nevinovat”. Aceasta inteligenta instinctiva care se activeaza la vederea modului in care sunt chinuiti copiii, te face sa intelegi daca te uiti la un adevar sau la o minciuna. Cand vedem parinti cu copii , incercand sa fuga unde-or vedea cu ochii dintr-o tabara sub cerul liber,desi li s-a promis ca vor fi in siguranta, stim ca ne uitam la o minciuna, sau cel putin la o balbaiala penibila.
Toata balbaiala asta europeana generatoare de suferinta, spaima, sperante si haos este ceea ce sperie cu adevarat, senzatia ca cei care ar trebui sa stie ce fac ,sunt ori depasiti de situatie, ori superficiali, ori intr-o periculoasa desincronizare in raport cu mersul evenimentelor. In plus, tot timpul se vorbeste despre migrantii din Siria si Irak. De fapt ei sunt mai vizibili,altfel valurile de migranti vin si din Afganistan, Pakistan, Libia, Maroc, Algeria, Somalia, Sudan, Nigeria, Eritreea, Tunisia. Despre acestia nu prea se mai vorbeste, dar asta nu inseamna ca ei nu se adauga zilnic la numarul celorlalti. Nu stiu daca batranul continent se intinereste, renaste, sau pur si simplu se transforma in altceva. Dincolo de imaginile spectaculoase care ne pun nervii la incercare, dincolo de avalansa de informatii, e foarte multa suferinta, multe lucruri necunoscute, potential periculoase si o responsabilitate imensa, asumata in numele nostru, al tuturor. Pe noi, astia in numele carora se fac promisiuni si se impart cote, chiar nu ne ia nimeni in seama ? Nu ne aude nimeni ? Noi, in marea majoritate, nu i-am vrut pe migranti aici, dar ei sunt aici. Acum in numele cui se desfasoara haosul asta, tot in numele nostru? Ungaria isi pregateste armata sa-i opreasca la granita pe migranti cu gloante de cauciuc . SI PE COPII ??? Culmea e ca nu poti obliga o tara sa faca lucruri care o depasesc, totusi in secolul XXI vom asista la atrocitati inimaginabile pentru ca unii s-au hazardat sa spuna ca or sa faca minuni pentru altii care i-au crezut?
Sub acelasi cer de septembrie, din ce in ce mai friguros, noua, celor simpli, gazde sau oaspeti, musulmani sau crestini, aruncati fara voia noastra sub tavalugul istoriei, ce ne ramane, de fapt ? Sa incepem sa ne uram de moarte intre noi ? Noi nu-l uram pe tatal acela cazut pe camp cu copilul in brate, umilit si disperat, dar el o sa inceapa sa ne urasca pe noi. Poate parea un fapt minor, absolut nesemnificativ, raportat la dimensiunea incredibila a fenomenului. Dar suma acestor amanunte ,,minore” este ceea ce ne bombardeaza zilnic si ne face sa ne indoim si de timpul in care traim, si de nivelul de civilizatie actual si de cei care ne decid soarta.
Luiza Predescu 
Ma intreb si eu asa… cine are responsabilitatea cea mai mare pentru situatia din Orientul Mijlociu sau Nordul Africii?! Nu prietenii si aliatii nostrii americanii?!… Atunci de ce sa nu ii ajutam pe refugiati sa se imbarce pe vase de cruaziera de lux, pe banii nostrii ca doar ‘prietenii la nevoie se cunosc’, cu destinatia AMERICA.
Va multumesc.
Pingback: Mai avem voie sa gandim logic? | Timişoara Evanghelică
Cu tot respectul pentru articolele dvs. un singur lucru mi se pare ciudat, toata lumea e isterizata de gestul jurnalistei dar daca derulam filmul si gandim logic, cum ne indemnati, putem vedea urmatoarele: Individul trece „fraudulos” vreo 4 granite, la granita ungara unde este cordon de politie pentru a le face un minim control de cine esti, ce acte ai si ce vrei, el rupe cordonul, apoi un politist alearga dupa el si nu reuseste sa il tina. In cele din urma i se pune piedica. Acum e erou in ziare si a primit job si casa. Rational vorbind in alta situatie aceasta jurnalista ar fi fost laudata pentru simtul civic de a ajuta politia in a opri o persoana care a incalcat mai multe legi.
Inainte sa imi sara toata lumea in cap, haideti sa spunem lucrurilor pe nume: odata intrat in spatiul Schengen si evitand controlul politiei maghiare nimeni nu ii cauta la acte decat daca se duc ei civilizat sa ceara azil si ajutor social. Oare cei infiltrati printre ei pentru a raspandi credinta profetului in explozii publice se duc sa se inregistreze sau dispar in multime?
Corect, nu e ok ce a facut dar asta iarasi e dublul standard european, daca era un extremist de dreapta rupand cordonul de politie atunci ea, jurnalista, era o eroina ridicata in slavi de toata planeta. Asa este doar un gunoi uman care nu ne face cinste ca europeni. Desi actiunea ei ar fi fost aceeasi este judecata diferit. Din pacate suntem plini de standarde duble.
In principiu aveti dreptate; totusi, daca acel tata nu era antrenor (deci un om cu o anume pregatire sportiva) si nu cadea intr-un fel mai controlat , incat sa nu-si accidenteze grav copilul , atunci cum ar fi stat lucrurile? gestul jurnalistei mi s-a parut incalificabil sub acest aspect – acel om avea un copil in brate !